mardi 9 septembre 2008
lacrimi
smulgi strigatul mut al vestii care te-a lovit in plin..ti-a sfaramat plexul solar si ti-a anchilozat aripile...a fugit...nici macar nu ti-a lasat o farama de coala arsa...pur-si-simplu a plecat... umbrela isi are spitele carbonizate pe pielea cuvantului de atunci.... vei calca pe coridoarele goale, vei cauta cu privirea ochii aceia de carbune... l'ete indien.... urme goale schitate in frunzele indiene...offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
2 commentaires:
Imaginile pe care le prezinti in textele tale ... l-ar face gelos pana si pe cal mai bun pictor . Culori peste culori , un mic sentiment de haos si pe urma ...linistea.
Tristetea nu-i un lucru bun si nici macar frumos . E ca o jucarie stricata pe care fiecare copil o are . Desi nu ar trebui sa o mai tina printre celelalte jucarii , ea totusi se afla acolo . Si , din cand in cand , mai este scoasa la suprafata.
asa e! la tristete ma refer...cat despre gelozia pictorului....nu stiu...daca vb despre pictorul din ghena de gunoi...ok! daca vorbim despre picasso....alta poveste...
Enregistrer un commentaire