Au trecut doi ani de cand ati lipsit de la continuarea unei piese de teatru in patru acte… ati parasit scena dupa prima jumatate a primului act; ati lasat decorul sa-si schimbe umbrele si luminile iar mastile s-au prabusit in lacrimi si ceara. Voi actorii, printer care si TU, v-ati asezat aripile in calimara cu tus si ati acoperit inocenta cu aduceri aminte. In asta dimineata, ti-a batut lumina la fereastra; ti-ai tarsait papucii lavanda si-ai salutat voios irisul cu striatii celeste… au trecut doi ani, iar noi ,figurantii, ne pregatim pentru replica finala al ultimului act in timp ce locul 33 ramane rezervat tacerii. Iti vei inclina sufletul in reverenta surasului final in fata scaunelor cu masti vieneze si in pofida uralelor va fi un “ vid 33”. Vei rula papirusul lui “Adio!” pe fundalul lui “ Gaudeamus igitur” si vei rosti cuvinte magice in roba ocean a lui Alecsandri… iar in marea de oameni va exista un gol pe care nimeni nu l-a putut umple. Va cadea pleoapa de purpura in timp ce actorii vor parasi scena… iar cei care au avut privilegiul sa va aiba ca dascal va vor pastra in coltul de suflet destinat “ Oamenilor unici”. Insa revenind la clipa de acum, auzi pendula batand spre 11 octombrie si regasesti sentimental halou al pierderii, al neputintei si al dorului. Au trecut doi ani ca si doua secunde, iar tu scri in continuare la persoana a doua pentru ca actorul 33 te-a rugat sa-ti pastrezi sufletul si particularitatile… Locul 33 a fost si va ramane al doamnei profesoare de limba romana Angelica Parlea, un actor aparte al unui spectacol in patru acte, jucat pe scena vietii Colegiului National Vasile Alecsandri.
