mardi 22 décembre 2009

Voila!

Bon! Voila! Nu mai iubesti, nici dulce, nici amara, nici zat, nici ciocolata neagra, nici ingeri de creioane, nici irisi de frunze, nici corectitudine de liceu, nici nisip de "vacanta mare", nici hartii de doua noaptea, nici melci cotobelci, nici balansoare rupte, nici nimic.... nu mai iubesti... asa ca nu iti fa griji, nu mai esti in pericol... nu mai iubesti decat prezentul, defapt viitorul pentru ca prezentul fuge printre degete... peste o clipa devine trecut si daca traiesti mereu in a fost, vei uita sa te mai misti si te vei invarti coregrafic si vei cadea... Bon! Voila! este alt carnaval in Venise, alta masca, alt rol, alta piesa.... si ce ne mai jucam noi oamenii de-a nemuritorii.... si cine a zis ca exista prietenii de nedezlegat? minciuni soptite de ursii de plus uitati in "a fost odata.." a batut ora de fix, a batut in fix, a batut fixul, a batut.... "esti atenta? sa repetam" ... nu, nu mai sunt atenta, repetati singuri... si voi ati mintit in plus.... nu mai sunt acolo, pe canapeaua de piele.... si nu sufar pentru asta.... am plecat odata cu gongul... nu mai e nimic din "atunci"... e doar: va fi.... pentru ca "este" devine imediat " a fost".... Bon! Voila!

un rasarit si un asfintit

Interesant cum se joaca timpul cu noi, interesant cum incercam sa zicem ceva si se intelege altceva.. interesant cum doar uneori suntem cu adevarat a cuiva... cine stie cine esti? cine stie ce zici in realitate... cine cunoaste plagile de la dans.... ai cazut vreodata alergand? nu pentru ca te-ai fi impiedicat ci pentru ca timpul glumeste pe seama ta... si te-ai dus in dorinta arzatoare de a face curat pe holul vietii... si te-ai oprit intr-o creanga si te-ai rugat sa nu cazi pe asfaltul incins de egocentrismul omului... si ai alunecat ca o frunza... pe o picatura de dimineata si apoi ai privit la timp, la carne, la cer, la creanga, la hol... la zgomot si dupa ce ai inteles ca era propriul tau salt in necunoscut ai ridicat fibra de fibra, ai impaturit bine zgarietura si ai plecat... drept inainte, restul e tacere.... o singura energie stie cine esti si ce gandesti cu adevarat... una singura stie sa te accepte infofolita in drumul colbuit al viitorului... si sari.... drept inainte, din ce in ce mai sus.... si redescoperi cate ai de invatat... cat ai de crescut... cate ai lasat in urma, cate nu vei mai gasi, cate vei gasi schimbate.... nimic nu va mai fi cum a fost... e greu de acceptat... dar e in legea firii.... e drept inainte daca vrei sa castigi...
se termina clepsidra... cu bune si rele... esti fericita... pentru ca asta esti tu... rosu... un rasarit si un asfintit... o lumina si un intuneric... o suma de greseli si o suma de fapte bune.... un produs de lacrimi si un produs de zambete.... si ea e singura care a stiut cine esti.... ea cea de sus cat mai sus... si mergi inainte fara sa mai intorci capul... drept inainte daca vrei sa reusesti!

samedi 14 novembre 2009

candva am iubit un om


Candva am iubit un om... da... chiar l-am iubit si inca exista adanc in suflet.... ceea ce nu stiu e daca e bine ca i-am zis adevarul despre sentimente. Totul pana atunci a fost formal iar apoi singura data in viata cand am decis sa nu mai calculez totul... atunci am zis ce aveam de zis... intr-o scrisoare, nu foarte lunga si in care nu era nici o obligatie din partea lui.... si apoi nimic... doar incertitudine... habar nu am ce as putea zice.... habar nu am de ce scriu acum, aici... inca il caut...
inca te caut... mi-e dor de tine, asa om cu erai... mi-as dori sa iti cer sfaturi si tu sa ma ajuti sa inteleg lumea... sa ne certam si sa ne tachinam... sa radem... da;.. stii sa razi... pur si simplu mi-e dor de tine.... sper ca esti bine... candva am iubit un om, erai tu...

mardi 3 novembre 2009

oare ce?

desen de copil= petale de stele
pas in zapada=zbor de inger
imbratisare=binecuvantare
mama=lumina
tata=echilibru
bunica=unicitate
bunic=pipa de povesti
unchi=daruire
voi=ati fost
noi=am fost
tu=ai fost
el=a fost
ea=a fost
copil=este, va fi
desen in creta=zambet
muzica=culoare
aripi de fluture=balet
salcie=lacrimi divine
plop=speranta
ocean=pescarus ascet
scoica=nisip cu iubire
sfarsitul=inceput

ar fi lumina....


singuratatea... cine si de ce a inventat-o? suntem atat de prosti pentru ca ne ratacim minutele iar apoi cand simti si afli ca mai ai putin si clepsidra se face vid stii ca ai doar o secunda pe care trebuie sa o pictezi magnific... si singuratatea... ce cauta ea? oare de ce e atat de greu sa spui "te iubesc!", sa ierti, sa accepti ca nu suntem perfecti... oare nu te-ai saturat sa fii singur in doi, singur in multime, singur in marea de amici, singur cu tine...? oare de ce vrei sa ai mii de numere de telefon ca si cand ai fi stapanul universului? un singur numar dar sa stii ca dincolo de fir se afla cineva care te cearta cand calci pe langa si care te alinta cand esti trista si cu care sa mergi de Craciun sa vorbesti cu Mosul cu ninsoarea pe umeri... cineva care sa iti pregateasca cafeaua fara zahar sau ceaiul cu aroma de vis... cineva pe care sa il alinti, sa ii citesti povesti cand vrea sa fie copil, sa ii asezi patura pe umeri cand e racit, sa il bombardezi cu bulgari de zapada, sa dansezi cu el in ploaie.... cineva care sa fie acolo si tu sa stii... hm... cineva pentru care sa merite sa lupti chiar si cu chimioterapia, viitorul incert... cineva care sa nu ceara un corp perfect... sau pentru care perfectiunea sa fie un trup cu cicatrici... un trup incert.... suntem oameni, avem trupuri nesigure dar avem ceva unic.... sufletul... speranta... suntem stelele si luna, copii, femei si barbati, batrani, adolescenti... suntem ploaie, iarba, culoare.... suntem toate acestea la un loc... suntem fiecare continent in parte... suntem credinta in celalalt.... oare ce ne costa sa fim pasnici?... singuratatea are gust amar.... nu toti avem o copilarie fericita, unii sunt mame sau tati pentru proprii lor parinti, pentru fratii lor, unii sunt soldati, unii sunt .... sunt maturizati fortat.... dar in esenta sunt niste copii care au nevoie de protectie la randul lor... poate le e greu sa manifeste paleta de sentimente insa.... sa nu uitam ca sunt oameni cu suflet.... nu ar mai fi puscarii daca am stii sa iubim... nu ar mai fi scoli de corectie daca am sti sa daruim iubire... nu ar fi razboaie daca am sti sa privim cerul in totalitate.... nu ar fi nimic din ceea ce este semnat: Suferinta.... hm.... povesti... copilarii.... si daca nu ar fi adevarate de ce ar exista povestile, de ce le-am cauta cand suntem mici.... cand inca mai credem in Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepurila... Zana Maseluta... si alte suflete de poveste.... de ce? In psihologia sociala este cunoscut faptul ca nu ne putem insela colectiv.... este unul din rationamentele care ne determina sa aplicam conformismul.... deci... povestile sunt reale.... si ne fac bine.... ne fac foarte bine... ne curata de noroi....
Ai vrea sa nu mai fie singuratate.... ai vrea sa fie lumina.... e atat de scurt totul... putina iubire si... casa ar fi lumina....

lundi 2 novembre 2009

cea mai frumoasa femeie


maine voi fi cea mai frumoasa femeie, mai frumoasa ca niciodata...
"vei fi plictisitor de frumoasa.... mai lasa un ceva acolo.... si el sa se joace de-a reasezarea.... mai lasa o nuanta intrata un pic in contrast cu tine ca si acum cand te-am zarit cu parul rosu de visina putreda... desi ieri cand te-am lasat in pragul lunii erai bruneta cu misterul printre suvite.... acum esti un contrast..."
maine voi fi mai frumoasa ca mai frumoasa din trecut...
"nu te voi privi! mie imi placi asa... asa cum esti.... chiar si cu parul de visina... dar nu vreau mai mult.... ar fi prea mult... te-ai pierde printre copii incerte si nu te as gasi si vreau si trebuie sa te gasesc... esti marinarul meu cu care ma bat pe ocean si pe care il sarut o data cu tarmul.... tu esti tarmul meu... nu am nevoie de un alt tu.... ramai aici.... ia loc... o ceasca de cafea fara zahar? ... un ceai?... un sarut?"
maine voi fi frumoasa, imbracata in sarutul tau... un sarut

dimanche 1 novembre 2009

culoarea ploii


am uitat!
culoarea ploii este insasi iubirea, soarele pe chipul buimac dintr-o dimineata noua... culoarea ploiii este libertatea zambetului... lasati umbrelele si dansati cu viata si simtiti cum ea curge cotidiniamente si cum in fiecare clipa rauri si rauri de culori ne imbraca pe noi oamenii... culoarea ploii este sinceritatea... si ce greu e sa ti-o asumi! si ce frumoasa este! este cea mai frumoasa femeie!!! unica si fantastica femeie! culoarea ploii este inocenta, acuarela unicat destinata puiului de om... culoarea ploii este este mirosul Craciunului breton care de fapt este Craciunul universal... culoarea ploii este pur si simplu: FERICIREA!

credeati ca am disparut? fila de jurnal matinal...


nuuuu!!!!
sunt aici... exist, ma aflu si ma pregatesc de primul examen... hapciu! :) la psihologie sociala...
e inca fantastic... azi sunt fericita... uite asa... nu stiu de ce? poate pentru ca mi-am dezlegat sufletul iar acum am inceput noiembrie cu ploaie... si am dansat printre picaturi si am vorbit cu mine... si am descoperit tot felul de lucruri interesante... stiti? deja au aparut aranjamentele si bradutii de Craciun... VINE CRACIUNUL!!!! ma gandeam cat de repede s-a dus anul asta si cate , dar cate SCHIMBARI!!!! Doamne! Nu imi vine sa cred.... si sunt fericita... uau! fac Craciunul in orasul sufletului meu... uau! :) nu imi revin inca... da... mai am vreo 3 examene in afara de cel de joia asta... dar, eu ca un copil metamorfozat si totusi acelasi, destept si frumos o sa iau examenele si o sa fie totul bine!!!! :) saptamana trecuta a fost saptamana liceului... LA MULTI ANI COLEGIUL NATIONAL VASILE ALECSANDRI VECHI SI NOU SI VIITOR!!! e genial.... yupyyyy!!!! bine... sa vad daca am noutati... fiecare zi e o noutate... inclusiv cea conform careia fac 2 ore de dans zilnic si 5 ore de dans martea si ca ce plictisitoare ar fi viata daca nu am avea si greutati! :) dar fluturii mereu danseaza cu aerul si ce greu este aerul asta! si ce puternici sunt oamenii ca il respira!
revin cat de curand, sper.. cu vesti geniale...
semneaza
fosta si eterna cnv-ista... un strunf de G...;) :)

mercredi 28 octobre 2009

val de scoica


Ai luat marioneta , i-ai dat viata... i-ai dat intregul suflet... ai desenat povesti nenumarate si apoi ai lasat-o sa cada... si a cazut... si s-a spart... ici colo o mana, o idee, un iris, o aripa... s-a terminat... privesti si nu realizezi.. faci doi pasi.. intorci capul... faramele zambesc.. e bine... e atat de bine incat maine marioneta va dansa.... nu e nimic... pasesti inca o data printre valuri de scoici macinate de dublusuflet... s-a terminat.... incet-incet ochii se fac copaci si vine toamna si le smulge inimile si ramane.. vid... s-a terminat si cauti neincetat sa repari ramasitele... va rog.. veniti la loc... va rog, va rog!!!!!!!! iti tai bratele, coatele, sanii, gatul si ajungi in carotida si inoti in ocean si .... si nu e nimic... maine va fi ca si ieri.... stanca iti transpune tacerea pe aripile pescarusilor... ce departe e totul... vine Craciunul... suflet natang de copil in coma... s-a terminat.... timpanile s-au impietrit... daca mai vrei sa ajungi la ea, prinde o dalta si loveste... poate se va trezi... se face praf si danseaza... maine va fi bine.... s-a terminat....

mardi 20 octobre 2009

gand lipsit de eleganta scriitoriceasca


ieri am fost la saint malo undeva pe bratul atlanticului... daca nu gresesc.. si ma gandeam la multe lucruri... unul din ele era acela ca pana ieri oceanul atlantic era un nume pe o harta muta sau fizica... acum e un sunet magic al unei ape pline de mister... pescarusii... si un alt pescarus pe o stanca privind in departare ca un ascet.... si o stanca pierduta in larg parca dialogand cu tarmul pe care se plimba turistii... pictorii..muzicienii..copii.... ca si noi oamenii care suntem atat de departe si totusi atat de aproape.. ca si omul cu viata ... pe care crede ca nu o poate atinge insa o atinge in fiecare secunda ca doar de aia se trezeste dimineata... ma gandeam cati pasi facem de cand ne nastem... la cate trebuie sa renuntam... si la cate primim desi suntem niste copii mereu neascultatori.... sunt fericita pentru ca ma aflu aici.. eram fericita pt ca am vazut casutele la care mereu am visat... mici din piatra cu poteci din piatra de rau.. si flori in glastra si flori in gradina si un leagan legat de un copac eu as fi vrut sa fi fost plop si iedera rosie... si lumina apusului... si pacea inserarii... si copii care erau ascunsi in geci si batranii care se plimbau impreuna sporovaind ca doi adolescenti... da... ma gandeam la multe... a fost o saptamana tampita... cu multe umbre si lumini... insa poate asta doar pentru ca inca nu mam maturizat si pentru ca pana ieri nu imi amintisem cat de scurt e totul si ca ceea ce este cu adevart important primim... restul este alint uman....
radea laura de mine ca la un moment dat ii ziceam: uau! a venit toamne! uite copacii care nu mai au frunze!..; da... eu vazusem dupa ce toata lumea realizase ca era toamna... un contra timp cu timpul...nu mai cred in timp.... nu e real... o mare minciuna... cu cat citesc mai multa psihologie cu atat stiu ca timpul e minciuna ca o lege data si nerespectata... copii adulti si parintii imaturi... un subiect in psihologie in care trebuie sa aprofundam... traumatisme psihice determinate de abuzuri emotionale .. mi-e atat de sila de ceea ce numim timp, varsta... minciuni de proasta calitate...gratie lor insa...avem ce studia la psihologie... din plin!!! nici nu inteleg ce ne costa pe noi oamenii sa fim pasnici... nici nu inteleg de ce vrem sa fim mari, adulti cand de fapt atunci facem numai tampenii... macar copii nu fac bombe atomice.. si altele de genu... iar daca le fac este pentru ca aceasta este educatia societatii... eu una vreau sa ii invat cat de frumoasa este lumina... si oceanul... ador oceanul.... vreau sa invat sa inot in ocean.. eu si infinitul si ascetul pescarus...

un gand determinat de ocean...





mercredi 7 octobre 2009

de ce..


de ce nu e timpul asta mai lung?????????????????poate pentru ca e soarele prea aproape de noi si astfel exista sufletul... iar restul,picaturi de tacere... ceata de Epigoni Luciferici... praf de vise...

lundi 28 septembre 2009


Le corps est un vetement, au fond de lui respire le secret enfermé... donc on ne doit jamais dire que les enfants qui souffrent des handicaps mentaux profonds ne sont pas sensibles... on ne doit jamais poser en place de leur prénom celui de la maladie... à l'hopital Lara s'appelle Lara et pas de tout syndrome de Rett, avec anomalies du gène MECP2 sur le chromosome X... si on veut vraiment travailler dans l'hopital on doit bien comprendre le fait que chacun des patients a un esprit, un coeur...meme si c'est difficile on doit essayer... c'est la vraie beauté du travail à l'hopital....

vendredi 18 septembre 2009

dialog cu soarele in limba materna


donc.... inca mai vorbesti in limba ta materna.. asta poate doar ca sa te inteleaga existenta... intrebarea e daca tu o intelegi...
de fapt ai o alta intrebare: ce le trebuie oamenilor sa nu mai fie infantili... si nu in sensul gales ci in acea conotatie deloc marinimoasa cu specia umana...?
raspuns: nu am nici cea mai vaga idee...
si totusi... muzica patrunde in cele mai mici celule... cele mai ascunse subterfugii ale sufletului... si totusi dnu Homo Sapiens nu se da urnit... il vezi cum tacteaza ritmul dar cand il inviti la dans.. ups! nu poate pentru ca nu stie... ce sa nu stie? cred ca nu stie sa simta... dada! e afon de sentimente! si doar o viata avem...
oare ce le trebuie oamenilor sa nu se mai bata? un pic de umbra in aurora boreala a mintii lor... sau un pic de smerenie...
de fapt nu crezi ca azi smerenia mai exista... nunu... azi nu mai exista nimic... ba da! declin... ce bine ar fi daca nu am mai declina verbul : " a se afla in declin"... da... ar fi bine... numai ca ne doare inima cordonului ombilical al universului... acum datorita "animelor" toti ne dorim sa fim Lucifer... numai ca inima nu e de acord... nici eu... daca ne-am face timp pentru putina pace, pentru un dans cu aerul... daca am lasa cerul sa ne imbratiseze in rasaritul soarelui.. daca am lasa zambetele copiilor sa ni se intipareasca adanc in trup... daca am lasa sufletul sa serveasca o cana de ceai in fiecare minut si astfel sa nu mai fim singuri in dimineata urbana... daca am lasa talpile sa se desprinda de regulile prost amplasate... daca am invata sa ne iubim frumos si cald... daca am invata sa dialogam cu ploaia... cu noi... daca am invata sa nu ne mai hazardam in teorii crezand ca noi suntem incapabili de teorii corecte... daca am sti sa iubim lumina... si daca am lasa-o sa ni se alature pe strada, in metrou, in ceasca de cafea...
ca veni vorba de cafea... sa fie tare, fara zahar.. si asta pentru ca adori sa simti gustul amar cum se cearta cu papilele gustative pana cand devine dulce... dada... cafeau tare este specifica tie, te tine treaza si foarte bine dispusa... si totusi ce ne trebuie sa nu mai fim infantili?
de ce nu lasam pantofii mamei care ne scrantesc picioarele in locul pantofilor nostri? de ce nu lasam servieta tatalui in favoarea blocului nostru de desen in care am imprimat ceva din noi? de ce inca servim trabuc, narghilea... lasand sa se nasca un fum dens de minciuni... de ce ne incalzeste asternutul rece de fiecare data purtator al altui parfum.... un parfum strain noua, cu o identitate de o noapte... oare de ce ne e teama sa iubim... iar daca nu ne e teama... de ce nu o desenam pe pereti, pe fiecare milimetru de piele, de ce nu o scrijelim pe frunze... de ce nu imbogatim spatiul cu un strop de fericire... da... iubirea e cea mai frumoasa fericire... depinde de noi sa invatam sa iubim frumos si cald, ca niste copii... si apoi sa ne jucam de-a cerul si pamantul, de-a ploaia si natura, de-a trandafirul si soarele... de-a vioara si arcusul... si, da, poate ca nu vom ajunge sa stim sa iubim perfect pentru ca nisipul clepsidrei alearga repede dar putem sa ne asumam sa incercam sa iubim... pentru ca apoi... viata este frumoasa... in umbrele si luminile ei... viata este frumoasa datorita iubirii... abia atunci te vei numi: VIVRE...

hm...

L'oncologie.... c'est pas un monde avec de soleil et de bonbons... pas de tout.... c'est un espace pour développer l'espoir et approcher les uns les autres.... bon, tu sais tout ce qu'il y a ici n'est pas une nouveauté...
les femmes qui sont dans l'oncologie.... c'est domage! tu ne sais pas si jamais quelcun à essayer à analyser leurs situation... mais tu pourrais essayer... une fois dans ta vie... c'est domage!
une telle femme n'est que une femme qui se drogue, qui n'a aucune résponsabilité... l'une des femmes qui ne savent pas aimer... l'une des telles femmes qu'on evite.... betises!
c'est une femme qui sait sourire, qui sait que la danse est la plus belle expression de la vie... mais, bien sure que toi ne cherches que les femmes avec de belles robes, de long cheveu... a! oui! ici c'était le problème! le cheveu! l'expression de la féminité... hm... oui... c'est pas gentille à regarder une femme avec la tete nue comme un etre dangereux.... on pourrait donner un sourire à chaque femme, fille, enfant, homme qu'on rencontre chaque jour...meme si elle/il respecte les "règles" meme si no...

dimanche 13 septembre 2009

vendredi 11 septembre 2009

je t'aime encore

Je t'aime encore.... oui... je sais.. tout le monde affirme la meme chose... mais... tu sais.... tu es encore près de moi... et je cherche pour trouver tes yeux... c'est pourquoi je regarde encore le ciel... tu as été et tu restes mon ciel... meme si tu as renoncé à notre amour... je t'aime encore... et je te remercie mille fois pour ta dernière présence...je t'aime... oui.. je sais.. tout le monde affirme la meme chose...

on va

on essaye de ne pas tomber... on reste dans le meme endroit... la vie n'est que le hasard... mais tu as oublié le gout de ses levres.. tu as oublié ses bras qui n'ont pas été le hasard.... c'est domage.... tu ne parles plus la langue d'ame... tu ne veux plus danser avec l'espoire... demain on va dormir beaucouppppp...on va se rencontrer grace à la musique... demain on va découvrir le fait que la vie est plus que le hasard....

jeudi 6 août 2009

qu'est-ce que c'est beau de vivre!



Coeur oublié sur les pieds de la vie... tu ne peux plus danser à cause des chardons.... tu marches comme une feuille écrite avec des mots sans raison... tu chuchotes sans avoir le courage de réagir...
FIN... tu sautes jusqu’au ciel où la musique pique les fleurs de chacun d’entre nous et tu renais....
VIVRE ! qu’est-ce que c’est beau de vivre !... rien n’est plus oublié ... rien...

mercredi 5 août 2009



danser avec les ombres du jour et de la nuit.... danser avec toi meme.....

ballet en morceaux






Ballet






le vol des anges n'est que certains pas sur les yeux de l'univers pour bien decouvrir la perfection....


mardi 4 août 2009

espoir


regarde! le soleil est le plus fragil chose de monde.... soit attentif! on doit garder le sourir!

lettre d'Afrique


Le 4 Avril 2009 , Tiers-MondeCher Homme,



De telle sorte je commence cette lettre... je pense pour qu'elle-une volontaire d'UNICEF France- écrive. Vois-tu ? Elle sait écrire, moi aussi je saurais si j'avais une école... pas trop grande : un chambre.... un table-noir et un professeur.... ça suffit! Tous les enfants y iraient et apprendraient écrire et toi ne nous jugerais plus comme des animaux destinés au cirque.Peut-être que tu viennes ici pour changer la perspective, mais pour moi c'est trop tard... même si j'essaye vaincre le corps malade mon âme se prepare pour le « Grand Voyage ». Je ne peux plus! Regarde-moi! Je ne peux pas me déplacer, ma soeur me tient dans ses bras... elle soutient ma tête et elle me prie de ne pas la quitter. Notre mère est morte à ma naissance parce que chez nous les femmes sont mal traitées et notre père... il est aussi mort à cause des conflits militaires. Vois-tu? Elle soutient ma tête pour regarder ensemble le couche-du-soleil... il fera froid mais chez toi ça n'importe pas, certeinement il fait chaud parce que ta maison est ton ami. Oui! Tu as une maison, combien de chambres as-tu ? Pourrais-tu accepter chez toi tous les enfants de tiers-monde? Peut-être... mais, on doit être sains.... maintenant tu refuses nous regarder parce que c'est trop « dur », mais c'est la réalité! Combien fait la majorité de ta fille ? 500 d'euros ? Oh ! C'est trop! Ici, c'est trop.... ça signifie l'univers de nos larmes et en même temps ça ne fait rien ! On est trop! Je regarde les larmes de ma soeur... je n'ai aucune force pour les lui éloigner... je sens comme elle m'embrasse pour qu'elle soit sûre que je vis encore... on a toujours regardé le couche-du-soleil main-à-main. La mademoiselle qui écrit semble à un ange, mais toi, l'Homme ? Où es-tu ? Je ne peux plus plurer... c'est soir... la silence qui chez toi signifie bruit, ici c'est la silence avant le Grand Voyage . Maintenant je peux me déplacer ! Tu ne peux pas me voir parce que tu es aveugle... Ma soeur m'embrasse en refusant l'injustice du temps de tiers-monde.Tu chante mal, tu ne respectes plus ta famille, tu luttes d'avoire argent... mais ici, on parle seulement d'espoire, d'un rêve d'un monde heureux . C'est pas l'environement ! C'est toi ! Toi, l'Homme ! Tu es aveugle, lâche, paresseux, avide...De telle sorte je finis cette lettre... regarde le ciel et vois comme ma soeur m'embrasse sans tenir compte de mon corps désfiguré et elle n'est pas la seule! Une autre soeur, mère ; un autre père, un autre fiancé.... des autres et des autres personnes de tiers-monde embrassent l'espoire ignorée par l'Occident !Bonne nuite, l'Homme ! Je n'haïs pas... j'espere....



Enfant

un autre jour....



Début!!!!! Tu commence à te regarder mieux.... tu n’as pas grandis mais.... l’infinité s’approche.... de plus en plus.... Bonjour ! Voulez-vous danser avec moi ? c’est pas de tout difficile ! danse !!!!!!!!!!!!!!!!!

orange




songeur




Tu regardes l'infinit de l'air......





Puzzle de sentiments