sttttt

sunt Lara thompson...insa tu intotdeauna ai rostit numele meu real..intreg, fara farame de culori...astepti sa treaca toamna si iarna...sa vor incalziti din nou sufletele....asteptare...stttttttt

intuneric

e intuneric ca si cand nu ar mai fi timpul pe care-l cunosteai tu. bratul stang e infasurat in bratara de frunze uscate ce-si inrameaza propria istorie...articulatia amesteca culoarea ta peste culoarea toamnei. incerci sa definesti acest cuvant. desfaci universul si scormonesti dupa cuta numita" istorie terestra". gasesti doar irisi de ingeri si melodii de elfi si...mai gasesti si doruri...doruri si greseli...ramasitele umane ce au fugit din palma omului care s-a jucat de-a Dumnezeu si timpul...cel din urma a tradat fiinta, cel dintai a zambit amar si a continuat sa descante iarba, florile, apele si cerul...

...

aveai atatea sa ii spui.... pagini intregi de calendar incotosmanate in aer tare de tara...aveai atatea carti sa ii deschizi in brate si sa incepeti sa va adapati din cunoasterea proprie...aveati atatea zambete sa va impartasiti...oriunde va fi, vei sti ca dupa stanca pura se afla focul...vei sti ca tacerea vorbeste mai mult decat cuvantul... ii trimiti departe centrul sufletului tau...ramai numai cu cioburile de ieri....intuneric cu un con de lumina

cioburi indiene

i-ai urmarit pasii mototoliti.... ai trecut o data apoi inca o data...v-ati ciocnit.. si v-ati desprins...sunteti ca doua avioane care se plimba in cerneala irisului vietii...unul in stanga, altul in dreapta... mereu acolo si mereu departe... va vedeti si totusi nu....
ai vrea sa urliiiiiiiiiiiiiiiii iar luna sa crape....sa arunce cioburi de vraja pe umarul umbrei...sa-ti imbratisezi triatetea plecarii sale in conul de ceata...sa inchizi cartea si sa arunci focul inceputului. ai vrea sa poti sa ridici ochii din pamantul sentimentului cenusa, sa poti dansa in rotocoale de viata si sa spui:"Libertateeeeeeeeeeeee"... ai vrea sa....

...

Ţi-a oferit un univers de soare, ţi-a ataşat filele vieţii în fiecare centimetru de suflet; i-ai cerut prezenţa pentru o secundă, ţi-a oferit-o pentru eternitate.... ai rugat-o să-ţi înveţe aripile să bată, te-a ajutat să înţelegi că tu zburai deja. Au existat doi oameni care ţi-au oferit mai mult decât le-ai cerut. Doamna profesoară Angelica Pârlea care te-a învăţat să crezi în suflet şi Domnul profesor Cioroiu Ion care te-a învăţat să iubeşti Universul. Concluzia zilei: Dacă nu ar fi fost ei... paşii tăi nu ar fi ştiut să fie bătăi de vis creatoare de cetăti.”

lacrimi

smulgi strigatul mut al vestii care te-a lovit in plin..ti-a sfaramat plexul solar si ti-a anchilozat aripile...a fugit...nici macar nu ti-a lasat o farama de coala arsa...pur-si-simplu a plecat... umbrela isi are spitele carbonizate pe pielea cuvantului de atunci.... vei calca pe coridoarele goale, vei cauta cu privirea ochii aceia de carbune... l'ete indien.... urme goale schitate in frunzele indiene...offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

Africa

speranta +zambetul +privirea
simplitatea+ umanitatea +inceputul
lumea =fericirea a fi

nyrg

final...inceput...teatru...te asezi pe scaunul asezat intr-un colt de cada...dai drumul la dus si incepi sa sapunesti gandurile varstei a 19a.... iti arunci balerinii intr-un cos de gunoi care se simte de la 10 metri, apoi rupi metodic camasa violet, si tai pescareste blugii prespalati.... dezmembrezi spatarul scaunului si apoi lipesti picioarele de lemn pentru a-ti oferi sprijin in escaladarea muntelui - cada si aterizarea fortata dincolo de ireal. incalti cizmele cowboy si atasezi de tine o rochie scurta care se intelege de minune cu albastrul pescaresc al picioarelor tale. te privesti in ciobul de oglinda uitat acolo de pe vremea anului 1914 si in timp ce iti schitezi surasul atribuit zilei de azi, plimbi mana stanga de tencuiala cu iz de Riga Crypto....da...ar trebui sa scoti portofelul si sa arunci civilizatia pe trupul apartamentului 27... insa... civilizatia asta!? te urci in taxi dupa ce ai zburat pe treptele ruginite ale suburbiei New-York-eze si incepi sa te ineci in marea de culori si indecenta care inunda normalitatea...asta in cazul in care normalitatea lor este in concordanta cu normalitatea ta....visezi in trenul cu aer reciclat...apoi iei in mana haturile si pornesti pe meleagurile mioritice ale radacinilor tale...miroase a osii de caruta cumparata de la targ si a libertate....

hihihahanope

iti amintesti ploaia de picaturi de curcubeu? iti amintesti cand ai intors palmele la cer si ai aruncat in inaltul-inaltului celule de acuarele? iti amintesti cand ai daramat blocurile pentru a reinventa fericirea de pe meleagurile inocentei? iti place sa te plimbi pe dalele tastaturii unor vise inuman de mari....sau poate ca sunt milimetric de umane... iti place sa deschizi tampla stanga si sa iti folosesti mai mult de 10% din capacitatea creierului pe care o servesti in general de la bufetul "viata"....iti face placere sa taci..sau sa razi...iti face placere sa.... dansezi in ploaia de umbrele -de -acadele si sa te imbraci in melodiile lui Sinead O'Connor..iti place sa fii tu,o picatura din ploaia de picaturi de curcubeu

voala2

sunteti doi...sunteti unul...sunteti ceata...amintire...continuitate pentru o alta pagina...sunteti cevaul rostit intr-o dupa-amiaza de toamna care se topea sub soarele imprumutat din Africa. tot umbra si puncte indiene voalate....iti astamperi rasul cu o gura de cafea si inca o pagina aruncata la gunoi...4 luni decand nu ai mai scris....putin...vei mai adauga o picatura de neprofesare in lumea literara...asta in cazul in care ai facut parte din ea, vreodata...vise

voala

Ai imbratisat tacerea sau neantul sau necunoscutul sau..nimicul...ai dat "enter" de fiecare data pentru a-ti lasa pasul stang sa se alature celui drept. ai cules flori anorexice pe care le-ai daruit celor care doreau sa intre in cartea recordurilor pentru caracteristici neavenite unei fiinte umane. ai sters cu carbune coltul drept privit de tine si coltul stang privit de perete, apoi ai spart o stea cu care ai manjit restul de piatra goala. te-ai privit prin nonculoarea smoalei si ai inceput sa tesi abanosul pe fata ca mai apoi intr-un alt apus sa continui pe brate, trunchi, picioare si suflet...astfel vei fi tacere sau neant sau necunoscut sau...nimicul...vei fi tu-ele si nu vei fi doar un cineva care se poate instraina oricand de aceste trasaturi din ce in ce mai prezente in cadranul anului 008 ce da spre 009...010..000 vise...

...

privesti cum soarele se imbalsameaza din sarutul prosopului aruncat neglijent de un turist orb la lumina. este vara...este egal cu iubire insa in realitate este egala cu seceta, saracie, dezamagiri,
inundatii... este vara....iti scormonesti in buzunarele frumos colorate sa vezi daca mai ai maruntisuri pt o cafea tare, fara zahar ce se vrea a fi 6.0 lei sau 60 000 lei vechi( asta pt cei care au conexiuni neuronale intarziate).... alegi metoda cafelei virtuale asa cum un sot- nesot alege varianta amantei virtuale...un subtitut ce apeleaza la imaginatia omului ultra modern care nu stie sa faca diferenta intre modernitate, postmodernitate, nouzecisti..... iti ascunzi talpile in melcii ce sufera de poluare cronica toxico-neuro-refuzologica si inceci sa descifrezi spartura calcaielor batrane ce au uitat notiunea de piatra ponce pentru ca vezi tu, pensia e prea mica iar inflatia are dinti de vampir...nu ati descoperit mormantul in care se ascunde? .... privesti irisul curcubeu