samedi 31 mai 2008
pentru inexistenta timpului...
Un lant atat de imens si de...nestrapuns.Ti-ai privit genele mahon in irisul mariiiiiiiiiiiiiiiiiiii....ai dansat in rochia liliac scriind cuvintele iubiriiiiiii. Un junghi cu tenta de tus chinezesc ce si-a incrustat povestea eternitatii in pielea ta care e a ei. Cine esti? Cine este? Cine si unde veti fi? Timpul e pentru moment aici, dar maine la primul acord de vioara veti respira acelasi aer si veti saruta frunzele si florile si va veti imbraca in uleiuri- curcubeu si veti interpreta la infinit iarna de Vivaldi...asa ai inceput sa stii ca o iubesti....iti amintesti?
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
3 commentaires:
poate ca imi amintesc...sau poate ca refuz... si treptat florile pe care le sarutam se vor ofili, mireasma lor va disparea... atingerea ei va fi uitata, acoperita de altele, mai dure, mai murdare, sau mai calde,mai tandre... atingerea pielii ei va fi uitata, ca o etapa sangeroasa , dar total nefolositoare in evolutie.... sau poate ca nu.... poate ca voi sta si-mi voi aduna saruturile lasate de ea pe flori, pe nori, pe mine... numai pentru a nu o lasa sa treaca...macar amintirea ei...
amintirea ramane oricat ai vrea sa o stergi cu buretele imbibat in otet....e vina creierului si a neuronilor...e vina sufletului si a neantului..
am scris intr-o luna indepatata acrea zi s-a facut prezenta..azi doare mai tare decat atunci...este stanca pura...astept sa revina...poate peste 6 luni, asa mi s-a promis de catre altcineva...caci nu a existat curaj pentru afirmare directa...6 luniiiiii...un veac...miii de gauri negre
Enregistrer un commentaire