Baloane de sapun sparte de aplauzele nisipului, confetii de lacrimi asezate metodic sub mastile vietii; universul "De ce?" larg oglindit in cristalinul copilului de ciocolata...o ciocolata amara invelita intr-un ambalaj de duzina; agatat de sarma ghimpata a razboiului...o ciocolata ce are termenul de garantie inca valabil in mod teoretic...dar expirat real cu un sindrom Kwasiorkor, e puternic ridata,cu calcaiele crapate de timpul trecut, cu bratele zgariate de obiceiurile inumane semnate:Somalia. Imi zici ca o cheama Speranta, imi indici cate o bucata negroida incercand sa cuprinzi in fiecare nume o istorie grabnic scrisa... E 1 Iunie si un dezacord care iti sparge auzul. Aplauzele de nisip au inceput sa asfixieze moralitatea iar speranta la 7 ani se sprijina in toiag si priveste mustrator occidentul si superficialitatea. "La multi ani!" copii ai Africii, ai Asiei si ai suburbiilor New-York-eze, Parisiene, Rusesti.....
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire