nyrg

final...inceput...teatru...te asezi pe scaunul asezat intr-un colt de cada...dai drumul la dus si incepi sa sapunesti gandurile varstei a 19a.... iti arunci balerinii intr-un cos de gunoi care se simte de la 10 metri, apoi rupi metodic camasa violet, si tai pescareste blugii prespalati.... dezmembrezi spatarul scaunului si apoi lipesti picioarele de lemn pentru a-ti oferi sprijin in escaladarea muntelui - cada si aterizarea fortata dincolo de ireal. incalti cizmele cowboy si atasezi de tine o rochie scurta care se intelege de minune cu albastrul pescaresc al picioarelor tale. te privesti in ciobul de oglinda uitat acolo de pe vremea anului 1914 si in timp ce iti schitezi surasul atribuit zilei de azi, plimbi mana stanga de tencuiala cu iz de Riga Crypto....da...ar trebui sa scoti portofelul si sa arunci civilizatia pe trupul apartamentului 27... insa... civilizatia asta!? te urci in taxi dupa ce ai zburat pe treptele ruginite ale suburbiei New-York-eze si incepi sa te ineci in marea de culori si indecenta care inunda normalitatea...asta in cazul in care normalitatea lor este in concordanta cu normalitatea ta....visezi in trenul cu aer reciclat...apoi iei in mana haturile si pornesti pe meleagurile mioritice ale radacinilor tale...miroase a osii de caruta cumparata de la targ si a libertate....