Mototol de ziE al doilea mototol de celuloză pe care-l trînteşti în braţele aerului din jurul tău. Stă ca un djin mereu atent la modificările climatice ale sufletului tău... e acolo şi priveşte; primeşte eşecuri literare, teoreme, date istorice, geografice... şi totuşi îşi doreşte să nu-l atingă lacrima din colţ de pleoapă-umană. E fericit dacă tu nu plîngi. Strîmbi din nas! Încă un ghem de:” Nu am inspiraţie!”. Nu vei scrie despre Dragobete, nici despre inimile de plastic lipite pe lentilele de contact ale cărămizilor-clădiri; vei ocoli o eventuală discuţie despre sacoşa peticită a bătrînei de la piaţă; nu vei rătăci prin regulile existenţiale pe care le încălcăm fără drept de apel... Apeşi peniţa pe albul-solid şi sapi după Tine. Dacă te vei găsi, vei reuşi să nu mai spargi spaţiul cu litere goale... hm... încă un ghem! Îţi laşi fruntea pe birou... Ce absurdă e lumea din cînd în cînd! Călimara cu cerneală a alunecat printre amintiri, lichidul de noapte oglindeşte ţipetele şi injuriile celor doi oameni din autobuz. Era soare, era un ochi de primăvară iar ei îşi derulau o scurtă reprezentaţie teatrală. Aveau măşti de intelectuali şi vasali, cuvinte de poeţi analfabeţi, costume de salarii-minim pe economie. Biletul pentru reprezentaţie: 1 leu şi 5 bani sau în termeni mai vechi: 15000 lei. Atmosfera era de 10 grade C, momentul era matinal, sala era pe patru roţi cu scaune rupte, slinoase şi muzică de ultimă oră... hituri punctate cu 1, 2, 3 la selecţia a doua de la Eurovision 2008. Ridici din umeri, fără cuvinte cobori din cutia de tablă ce se plimbă prin oraş.. Ridici ochii... Era frumos... acum e negru... strîngi haina şi traversezi braţul destinat ­„cutiilor de ton” fie noi, fie mai vechi. Noaptea lichidă se retrage în matca sa de sticlă, pe masa care-ţi sprijină fruntea. Din cuvinte răsună „ Shine”, balsamul miezului crepuscular al unei sîmbete ce a fost şi nu va mai fi. Priveşti albul-dur pe care realitatea l-a acoperit cu o piesă în două acte prost interpretate de cei doi actori. Zîmbeşti, priveşti djinul de lîngă tine ce s-ar topi ca şi gheaţa dacă l-ai atinge cu lacrima din colţ de pleoapă...hm...”Lasă! Mîine îţi voi da un ghem de cuvinte sărace... azi... să lăsăm povestea netedă, fără riduri! Nu e al patrulea mototol aruncat în braţele aerului din jurul tău.