Aşa…
Aşa a început tot! Cineva a vărsat curcubeul, cenuşa coardelor, fildeşul fărâmiţat de lacrimi de elefant, TOTUL într-o cochilie numită inimă. Apoi cu lut şi nori a creat braţele, picioarele şi a modelat un cap. Ţi-a tatuat un nume pe umărul sufletului tău şi te-a lăsat în bolul mamă. Acolo ai învăţat să râzi, să guşti, să alergi, să dansezi, să auzi, să visezi… să fii TU. A urmat clipa în care ai îmbrăcat lumina şi ai văzut primii ochi… Aşa a început al doilea început! Ai deschis caietul ridat bizar şi l-ai întinerit cu stângăcii, a urmat jocul cu aerul până te-ai îndrăgostit de cuvânt. Ai deschis porţile templului pergament şi ai uitat să mai vezi. Aşa a început al treilea început! Ai privit surâsul albastrului, ai adulmecat amintirile, ai îmbrăcat pielea-muzică. Ai renunţat la încălţări lăsând talpa să sărute lemnul-scenă; ai permis bluzei cu glugă neagră să alunece pe braţe, atingându-te de aer. Te-ai ridicat pe vârfurile-vârfuri şi ţi-ai scrântit nepriceperea până la pricepere, apoi ai făcut piruete. Aşa a început al patrulea… Nu! Nu mai are rost să scrii! El este, îi cunoşti existenţa, auzi cum bate în fluidul roşu din tine… este o nouă prefaţă.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire