ar fi lumina....

singuratatea... cine si de ce a inventat-o? suntem atat de prosti pentru ca ne ratacim minutele iar apoi cand simti si afli ca mai ai putin si clepsidra se face vid stii ca ai doar o secunda pe care trebuie sa o pictezi magnific... si singuratatea... ce cauta ea? oare de ce e atat de greu sa spui "te iubesc!", sa ierti, sa accepti ca nu suntem perfecti... oare nu te-ai saturat sa fii singur in doi, singur in multime, singur in marea de amici, singur cu tine...? oare de ce vrei sa ai mii de numere de telefon ca si cand ai fi stapanul universului? un singur numar dar sa stii ca dincolo de fir se afla cineva care te cearta cand calci pe langa si care te alinta cand esti trista si cu care sa mergi de Craciun sa vorbesti cu Mosul cu ninsoarea pe umeri... cineva care sa iti pregateasca cafeaua fara zahar sau ceaiul cu aroma de vis... cineva pe care sa il alinti, sa ii citesti povesti cand vrea sa fie copil, sa ii asezi patura pe umeri cand e racit, sa il bombardezi cu bulgari de zapada, sa dansezi cu el in ploaie.... cineva care sa fie acolo si tu sa stii... hm... cineva pentru care sa merite sa lupti chiar si cu chimioterapia, viitorul incert... cineva care sa nu ceara un corp perfect... sau pentru care perfectiunea sa fie un trup cu cicatrici... un trup incert.... suntem oameni, avem trupuri nesigure dar avem ceva unic.... sufletul... speranta... suntem stelele si luna, copii, femei si barbati, batrani, adolescenti... suntem ploaie, iarba, culoare.... suntem toate acestea la un loc... suntem fiecare continent in parte... suntem credinta in celalalt.... oare ce ne costa sa fim pasnici?... singuratatea are gust amar.... nu toti avem o copilarie fericita, unii sunt mame sau tati pentru proprii lor parinti, pentru fratii lor, unii sunt soldati, unii sunt .... sunt maturizati fortat.... dar in esenta sunt niste copii care au nevoie de protectie la randul lor... poate le e greu sa manifeste paleta de sentimente insa.... sa nu uitam ca sunt oameni cu suflet.... nu ar mai fi puscarii daca am stii sa iubim... nu ar mai fi scoli de corectie daca am sti sa daruim iubire... nu ar fi razboaie daca am sti sa privim cerul in totalitate.... nu ar fi nimic din ceea ce este semnat: Suferinta.... hm.... povesti... copilarii.... si daca nu ar fi adevarate de ce ar exista povestile, de ce le-am cauta cand suntem mici.... cand inca mai credem in Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepurila... Zana Maseluta... si alte suflete de poveste.... de ce? In psihologia sociala este cunoscut faptul ca nu ne putem insela colectiv.... este unul din rationamentele care ne determina sa aplicam conformismul.... deci... povestile sunt reale.... si ne fac bine.... ne fac foarte bine... ne curata de noroi....

Ai vrea sa nu mai fie singuratate.... ai vrea sa fie lumina.... e atat de scurt totul... putina iubire si... casa ar fi lumina....