non voglio scrivere una poesia ma voglio scrivere la felicità!
ecco!sinceramente sono contenta! particolarmente per mio fratello!ti amo tanto, tanto, tanto...! :*:*:*

Ma postez! sau te postezi... mai tii minte ca atunci cand scrii nu mai esti eu ci esti tu... azi te postezi (o sa te repeti pana la ameteala..adica la infinit pt ca nu ametesti...tehnica de balet) ai luat un trandafir... rosu, pt ca altfel nu te atrage... si i-ai agatat spinul (ai gasit unul singur) de umarul tau...nu!nu! nu e forma de sadomasochism ci doar o forma de a invata o data in plus ca viata nu e usoara, delicata...
ceea ce adori este sa analizezi oamenii...sa intelegi de ce actioneaza diferit... de ce fiecare gest exprima ceva si ei nu inteleg... cel mai mult iti place sa analizezi cei care se afla in altercatie cu legea...da... pt ca sunt unii din cei mai complexi... de fapt... e jocul de puzzle cel mai plin de adrenalina... chiar depaseste saritu din avion fara parasuta... pt ca in timp ce tu cauti sensuri in dosare, ei isi continua "viata" furand alte vieti.... defapt sunt oamenii fara viata... ii numesti: oameni tristi...
tocmai de acea ti-ai ales aceasta cale....pt oamenii vii ce sunt obligati sa "hraneasca" oamenii tristi...

non plus malade

Je suis plus malade de coeur!!! je suis plus malade à cause de toi! mon coeur ne veut plus toi!!! c'est magnifique de te sentir totalement libre! comme l'oiseau sur le ciel! je suis plus une poupée avec les yeux en larmes! Tu, c'était qui? il y a long temps que j'ai pas ressenti cette liberté! je suis libre de danser avec le soleil! tu sais... l'amour est comme le déséquilibre alimentaire ... on se regarde dans le miroir et on fait des affirmations irréelles... on écrit des contes des fées avec des mensonges qui nous noient dans l'imploration d'etre aimée... olllalalal! ça fait de bien! de non plus aimer sans etre aimée...
je suis libre! et de plus je suis une femme heureuse parce que j'ai bien réussis la première partie de mon projet professionnel et donc j'ai plus de confiance dans mes pas... je suis une femme heureuse!!!! très heureuse!
et pour ça , pour le fait d'etre guérie de l'illusion je vais remercier à une de mes vraies amies! elle s'appelle Roxy ... elle mérite d'etre appréciée comme amie!
je suis heureuse avec ma symphonie de papillons-lumière...

taci

Tac....

Taci...

Tace...

Tac pe tac in tic-tac, vis de cerneala cu striatii de primavara si umbre de jeleuri enfant... taci fara sa alergi, fara sa strigi... fara sa taci... si timpanele ti se sparg in abisul albastru... ai uitat sa inoti... tace pana cand va reinventa cuvantul si va reusi sa vorbeasca ... pana cand se va afla acolo si sti sa recunoasca ceva... taci... taci...

tac

taci

tace

tac in minuscule, fara sa mai caut uriasii cu irisi de nisip, taci fara sa mai fii tu... tace pentru ca tac...

tac

taci

tace

t

ac

t

aci

t

ace

Voila!

Bon! Voila! Nu mai iubesti, nici dulce, nici amara, nici zat, nici ciocolata neagra, nici ingeri de creioane, nici irisi de frunze, nici corectitudine de liceu, nici nisip de "vacanta mare", nici hartii de doua noaptea, nici melci cotobelci, nici balansoare rupte, nici nimic.... nu mai iubesti... asa ca nu iti fa griji, nu mai esti in pericol... nu mai iubesti decat prezentul, defapt viitorul pentru ca prezentul fuge printre degete... peste o clipa devine trecut si daca traiesti mereu in a fost, vei uita sa te mai misti si te vei invarti coregrafic si vei cadea... Bon! Voila! este alt carnaval in Venise, alta masca, alt rol, alta piesa.... si ce ne mai jucam noi oamenii de-a nemuritorii.... si cine a zis ca exista prietenii de nedezlegat? minciuni soptite de ursii de plus uitati in "a fost odata.." a batut ora de fix, a batut in fix, a batut fixul, a batut.... "esti atenta? sa repetam" ... nu, nu mai sunt atenta, repetati singuri... si voi ati mintit in plus.... nu mai sunt acolo, pe canapeaua de piele.... si nu sufar pentru asta.... am plecat odata cu gongul... nu mai e nimic din "atunci"... e doar: va fi.... pentru ca "este" devine imediat " a fost".... Bon! Voila!

un rasarit si un asfintit

Interesant cum se joaca timpul cu noi, interesant cum incercam sa zicem ceva si se intelege altceva.. interesant cum doar uneori suntem cu adevarat a cuiva... cine stie cine esti? cine stie ce zici in realitate... cine cunoaste plagile de la dans.... ai cazut vreodata alergand? nu pentru ca te-ai fi impiedicat ci pentru ca timpul glumeste pe seama ta... si te-ai dus in dorinta arzatoare de a face curat pe holul vietii... si te-ai oprit intr-o creanga si te-ai rugat sa nu cazi pe asfaltul incins de egocentrismul omului... si ai alunecat ca o frunza... pe o picatura de dimineata si apoi ai privit la timp, la carne, la cer, la creanga, la hol... la zgomot si dupa ce ai inteles ca era propriul tau salt in necunoscut ai ridicat fibra de fibra, ai impaturit bine zgarietura si ai plecat... drept inainte, restul e tacere.... o singura energie stie cine esti si ce gandesti cu adevarat... una singura stie sa te accepte infofolita in drumul colbuit al viitorului... si sari.... drept inainte, din ce in ce mai sus.... si redescoperi cate ai de invatat... cat ai de crescut... cate ai lasat in urma, cate nu vei mai gasi, cate vei gasi schimbate.... nimic nu va mai fi cum a fost... e greu de acceptat... dar e in legea firii.... e drept inainte daca vrei sa castigi...

se termina clepsidra... cu bune si rele... esti fericita... pentru ca asta esti tu... rosu... un rasarit si un asfintit... o lumina si un intuneric... o suma de greseli si o suma de fapte bune.... un produs de lacrimi si un produs de zambete.... si ea e singura care a stiut cine esti.... ea cea de sus cat mai sus... si mergi inainte fara sa mai intorci capul... drept inainte daca vrei sa reusesti!

candva am iubit un om

Candva am iubit un om... da... chiar l-am iubit si inca exista adanc in suflet.... ceea ce nu stiu e daca e bine ca i-am zis adevarul despre sentimente. Totul pana atunci a fost formal iar apoi singura data in viata cand am decis sa nu mai calculez totul... atunci am zis ce aveam de zis... intr-o scrisoare, nu foarte lunga si in care nu era nici o obligatie din partea lui.... si apoi nimic... doar incertitudine... habar nu am ce as putea zice.... habar nu am de ce scriu acum, aici... inca il caut...

inca te caut... mi-e dor de tine, asa om cu erai... mi-as dori sa iti cer sfaturi si tu sa ma ajuti sa inteleg lumea... sa ne certam si sa ne tachinam... sa radem... da;.. stii sa razi... pur si simplu mi-e dor de tine.... sper ca esti bine... candva am iubit un om, erai tu...

oare ce?

desen de copil= petale de stele

pas in zapada=zbor de inger

imbratisare=binecuvantare

mama=lumina

tata=echilibru

bunica=unicitate

bunic=pipa de povesti

unchi=daruire

voi=ati fost

noi=am fost

tu=ai fost

el=a fost

ea=a fost

copil=este, va fi

desen in creta=zambet

muzica=culoare

aripi de fluture=balet

salcie=lacrimi divine

plop=speranta

ocean=pescarus ascet

scoica=nisip cu iubire

sfarsitul=inceput

ar fi lumina....

singuratatea... cine si de ce a inventat-o? suntem atat de prosti pentru ca ne ratacim minutele iar apoi cand simti si afli ca mai ai putin si clepsidra se face vid stii ca ai doar o secunda pe care trebuie sa o pictezi magnific... si singuratatea... ce cauta ea? oare de ce e atat de greu sa spui "te iubesc!", sa ierti, sa accepti ca nu suntem perfecti... oare nu te-ai saturat sa fii singur in doi, singur in multime, singur in marea de amici, singur cu tine...? oare de ce vrei sa ai mii de numere de telefon ca si cand ai fi stapanul universului? un singur numar dar sa stii ca dincolo de fir se afla cineva care te cearta cand calci pe langa si care te alinta cand esti trista si cu care sa mergi de Craciun sa vorbesti cu Mosul cu ninsoarea pe umeri... cineva care sa iti pregateasca cafeaua fara zahar sau ceaiul cu aroma de vis... cineva pe care sa il alinti, sa ii citesti povesti cand vrea sa fie copil, sa ii asezi patura pe umeri cand e racit, sa il bombardezi cu bulgari de zapada, sa dansezi cu el in ploaie.... cineva care sa fie acolo si tu sa stii... hm... cineva pentru care sa merite sa lupti chiar si cu chimioterapia, viitorul incert... cineva care sa nu ceara un corp perfect... sau pentru care perfectiunea sa fie un trup cu cicatrici... un trup incert.... suntem oameni, avem trupuri nesigure dar avem ceva unic.... sufletul... speranta... suntem stelele si luna, copii, femei si barbati, batrani, adolescenti... suntem ploaie, iarba, culoare.... suntem toate acestea la un loc... suntem fiecare continent in parte... suntem credinta in celalalt.... oare ce ne costa sa fim pasnici?... singuratatea are gust amar.... nu toti avem o copilarie fericita, unii sunt mame sau tati pentru proprii lor parinti, pentru fratii lor, unii sunt soldati, unii sunt .... sunt maturizati fortat.... dar in esenta sunt niste copii care au nevoie de protectie la randul lor... poate le e greu sa manifeste paleta de sentimente insa.... sa nu uitam ca sunt oameni cu suflet.... nu ar mai fi puscarii daca am stii sa iubim... nu ar mai fi scoli de corectie daca am sti sa daruim iubire... nu ar fi razboaie daca am sti sa privim cerul in totalitate.... nu ar fi nimic din ceea ce este semnat: Suferinta.... hm.... povesti... copilarii.... si daca nu ar fi adevarate de ce ar exista povestile, de ce le-am cauta cand suntem mici.... cand inca mai credem in Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepurila... Zana Maseluta... si alte suflete de poveste.... de ce? In psihologia sociala este cunoscut faptul ca nu ne putem insela colectiv.... este unul din rationamentele care ne determina sa aplicam conformismul.... deci... povestile sunt reale.... si ne fac bine.... ne fac foarte bine... ne curata de noroi....

Ai vrea sa nu mai fie singuratate.... ai vrea sa fie lumina.... e atat de scurt totul... putina iubire si... casa ar fi lumina....

cea mai frumoasa femeie

maine voi fi cea mai frumoasa femeie, mai frumoasa ca niciodata...

"vei fi plictisitor de frumoasa.... mai lasa un ceva acolo.... si el sa se joace de-a reasezarea.... mai lasa o nuanta intrata un pic in contrast cu tine ca si acum cand te-am zarit cu parul rosu de visina putreda... desi ieri cand te-am lasat in pragul lunii erai bruneta cu misterul printre suvite.... acum esti un contrast..."

maine voi fi mai frumoasa ca mai frumoasa din trecut...

"nu te voi privi! mie imi placi asa... asa cum esti.... chiar si cu parul de visina... dar nu vreau mai mult.... ar fi prea mult... te-ai pierde printre copii incerte si nu te as gasi si vreau si trebuie sa te gasesc... esti marinarul meu cu care ma bat pe ocean si pe care il sarut o data cu tarmul.... tu esti tarmul meu... nu am nevoie de un alt tu.... ramai aici.... ia loc... o ceasca de cafea fara zahar? ... un ceai?... un sarut?"

maine voi fi frumoasa, imbracata in sarutul tau... un sarut

culoarea ploii

am uitat!

culoarea ploii este insasi iubirea, soarele pe chipul buimac dintr-o dimineata noua... culoarea ploiii este libertatea zambetului... lasati umbrelele si dansati cu viata si simtiti cum ea curge cotidiniamente si cum in fiecare clipa rauri si rauri de culori ne imbraca pe noi oamenii... culoarea ploii este sinceritatea... si ce greu e sa ti-o asumi! si ce frumoasa este! este cea mai frumoasa femeie!!! unica si fantastica femeie! culoarea ploii este inocenta, acuarela unicat destinata puiului de om... culoarea ploii este este mirosul Craciunului breton care de fapt este Craciunul universal... culoarea ploii este pur si simplu: FERICIREA!

credeati ca am disparut? fila de jurnal matinal...

nuuuu!!!!

sunt aici... exist, ma aflu si ma pregatesc de primul examen... hapciu! :) la psihologie sociala...

e inca fantastic... azi sunt fericita... uite asa... nu stiu de ce? poate pentru ca mi-am dezlegat sufletul iar acum am inceput noiembrie cu ploaie... si am dansat printre picaturi si am vorbit cu mine... si am descoperit tot felul de lucruri interesante... stiti? deja au aparut aranjamentele si bradutii de Craciun... VINE CRACIUNUL!!!! ma gandeam cat de repede s-a dus anul asta si cate , dar cate SCHIMBARI!!!! Doamne! Nu imi vine sa cred.... si sunt fericita... uau! fac Craciunul in orasul sufletului meu... uau! :) nu imi revin inca... da... mai am vreo 3 examene in afara de cel de joia asta... dar, eu ca un copil metamorfozat si totusi acelasi, destept si frumos o sa iau examenele si o sa fie totul bine!!!! :) saptamana trecuta a fost saptamana liceului... LA MULTI ANI COLEGIUL NATIONAL VASILE ALECSANDRI VECHI SI NOU SI VIITOR!!! e genial.... yupyyyy!!!! bine... sa vad daca am noutati... fiecare zi e o noutate... inclusiv cea conform careia fac 2 ore de dans zilnic si 5 ore de dans martea si ca ce plictisitoare ar fi viata daca nu am avea si greutati! :) dar fluturii mereu danseaza cu aerul si ce greu este aerul asta! si ce puternici sunt oamenii ca il respira!

revin cat de curand, sper.. cu vesti geniale...

semneaza

fosta si eterna cnv-ista... un strunf de G...;) :)

val de scoica

Ai luat marioneta , i-ai dat viata... i-ai dat intregul suflet... ai desenat povesti nenumarate si apoi ai lasat-o sa cada... si a cazut... si s-a spart... ici colo o mana, o idee, un iris, o aripa... s-a terminat... privesti si nu realizezi.. faci doi pasi.. intorci capul... faramele zambesc.. e bine... e atat de bine incat maine marioneta va dansa.... nu e nimic... pasesti inca o data printre valuri de scoici macinate de dublusuflet... s-a terminat.... incet-incet ochii se fac copaci si vine toamna si le smulge inimile si ramane.. vid... s-a terminat si cauti neincetat sa repari ramasitele... va rog.. veniti la loc... va rog, va rog!!!!!!!! iti tai bratele, coatele, sanii, gatul si ajungi in carotida si inoti in ocean si .... si nu e nimic... maine va fi ca si ieri.... stanca iti transpune tacerea pe aripile pescarusilor... ce departe e totul... vine Craciunul... suflet natang de copil in coma... s-a terminat.... timpanile s-au impietrit... daca mai vrei sa ajungi la ea, prinde o dalta si loveste... poate se va trezi... se face praf si danseaza... maine va fi bine.... s-a terminat....

gand lipsit de eleganta scriitoriceasca

ieri am fost la saint malo undeva pe bratul atlanticului... daca nu gresesc.. si ma gandeam la multe lucruri... unul din ele era acela ca pana ieri oceanul atlantic era un nume pe o harta muta sau fizica... acum e un sunet magic al unei ape pline de mister... pescarusii... si un alt pescarus pe o stanca privind in departare ca un ascet.... si o stanca pierduta in larg parca dialogand cu tarmul pe care se plimba turistii... pictorii..muzicienii..copii.... ca si noi oamenii care suntem atat de departe si totusi atat de aproape.. ca si omul cu viata ... pe care crede ca nu o poate atinge insa o atinge in fiecare secunda ca doar de aia se trezeste dimineata... ma gandeam cati pasi facem de cand ne nastem... la cate trebuie sa renuntam... si la cate primim desi suntem niste copii mereu neascultatori.... sunt fericita pentru ca ma aflu aici.. eram fericita pt ca am vazut casutele la care mereu am visat... mici din piatra cu poteci din piatra de rau.. si flori in glastra si flori in gradina si un leagan legat de un copac eu as fi vrut sa fi fost plop si iedera rosie... si lumina apusului... si pacea inserarii... si copii care erau ascunsi in geci si batranii care se plimbau impreuna sporovaind ca doi adolescenti... da... ma gandeam la multe... a fost o saptamana tampita... cu multe umbre si lumini... insa poate asta doar pentru ca inca nu mam maturizat si pentru ca pana ieri nu imi amintisem cat de scurt e totul si ca ceea ce este cu adevart important primim... restul este alint uman....

radea laura de mine ca la un moment dat ii ziceam: uau! a venit toamne! uite copacii care nu mai au frunze!..; da... eu vazusem dupa ce toata lumea realizase ca era toamna... un contra timp cu timpul...nu mai cred in timp.... nu e real... o mare minciuna... cu cat citesc mai multa psihologie cu atat stiu ca timpul e minciuna ca o lege data si nerespectata... copii adulti si parintii imaturi... un subiect in psihologie in care trebuie sa aprofundam... traumatisme psihice determinate de abuzuri emotionale .. mi-e atat de sila de ceea ce numim timp, varsta... minciuni de proasta calitate...gratie lor insa...avem ce studia la psihologie... din plin!!! nici nu inteleg ce ne costa pe noi oamenii sa fim pasnici... nici nu inteleg de ce vrem sa fim mari, adulti cand de fapt atunci facem numai tampenii... macar copii nu fac bombe atomice.. si altele de genu... iar daca le fac este pentru ca aceasta este educatia societatii... eu una vreau sa ii invat cat de frumoasa este lumina... si oceanul... ador oceanul.... vreau sa invat sa inot in ocean.. eu si infinitul si ascetul pescarus...

un gand determinat de ocean...

---

de ce..

de ce nu e timpul asta mai lung?????????????????poate pentru ca e soarele prea aproape de noi si astfel exista sufletul... iar restul,picaturi de tacere... ceata de Epigoni Luciferici... praf de vise...

Le corps est un vetement, au fond de lui respire le secret enfermé... donc on ne doit jamais dire que les enfants qui souffrent des handicaps mentaux profonds ne sont pas sensibles... on ne doit jamais poser en place de leur prénom celui de la maladie... à l'hopital Lara s'appelle Lara et pas de tout syndrome de Rett, avec anomalies du gène MECP2 sur le chromosome X... si on veut vraiment travailler dans l'hopital on doit bien comprendre le fait que chacun des patients a un esprit, un coeur...meme si c'est difficile on doit essayer... c'est la vraie beauté du travail à l'hopital....

chanson de la lumiére

lumiere

dialog cu soarele in limba materna

donc.... inca mai vorbesti in limba ta materna.. asta poate doar ca sa te inteleaga existenta... intrebarea e daca tu o intelegi...

de fapt ai o alta intrebare: ce le trebuie oamenilor sa nu mai fie infantili... si nu in sensul gales ci in acea conotatie deloc marinimoasa cu specia umana...?

raspuns: nu am nici cea mai vaga idee...

si totusi... muzica patrunde in cele mai mici celule... cele mai ascunse subterfugii ale sufletului... si totusi dnu Homo Sapiens nu se da urnit... il vezi cum tacteaza ritmul dar cand il inviti la dans.. ups! nu poate pentru ca nu stie... ce sa nu stie? cred ca nu stie sa simta... dada! e afon de sentimente! si doar o viata avem...

oare ce le trebuie oamenilor sa nu se mai bata? un pic de umbra in aurora boreala a mintii lor... sau un pic de smerenie...

de fapt nu crezi ca azi smerenia mai exista... nunu... azi nu mai exista nimic... ba da! declin... ce bine ar fi daca nu am mai declina verbul : " a se afla in declin"... da... ar fi bine... numai ca ne doare inima cordonului ombilical al universului... acum datorita "animelor" toti ne dorim sa fim Lucifer... numai ca inima nu e de acord... nici eu... daca ne-am face timp pentru putina pace, pentru un dans cu aerul... daca am lasa cerul sa ne imbratiseze in rasaritul soarelui.. daca am lasa zambetele copiilor sa ni se intipareasca adanc in trup... daca am lasa sufletul sa serveasca o cana de ceai in fiecare minut si astfel sa nu mai fim singuri in dimineata urbana... daca am lasa talpile sa se desprinda de regulile prost amplasate... daca am invata sa ne iubim frumos si cald... daca am invata sa dialogam cu ploaia... cu noi... daca am invata sa nu ne mai hazardam in teorii crezand ca noi suntem incapabili de teorii corecte... daca am sti sa iubim lumina... si daca am lasa-o sa ni se alature pe strada, in metrou, in ceasca de cafea...

ca veni vorba de cafea... sa fie tare, fara zahar.. si asta pentru ca adori sa simti gustul amar cum se cearta cu papilele gustative pana cand devine dulce... dada... cafeau tare este specifica tie, te tine treaza si foarte bine dispusa... si totusi ce ne trebuie sa nu mai fim infantili?

de ce nu lasam pantofii mamei care ne scrantesc picioarele in locul pantofilor nostri? de ce nu lasam servieta tatalui in favoarea blocului nostru de desen in care am imprimat ceva din noi? de ce inca servim trabuc, narghilea... lasand sa se nasca un fum dens de minciuni... de ce ne incalzeste asternutul rece de fiecare data purtator al altui parfum.... un parfum strain noua, cu o identitate de o noapte... oare de ce ne e teama sa iubim... iar daca nu ne e teama... de ce nu o desenam pe pereti, pe fiecare milimetru de piele, de ce nu o scrijelim pe frunze... de ce nu imbogatim spatiul cu un strop de fericire... da... iubirea e cea mai frumoasa fericire... depinde de noi sa invatam sa iubim frumos si cald, ca niste copii... si apoi sa ne jucam de-a cerul si pamantul, de-a ploaia si natura, de-a trandafirul si soarele... de-a vioara si arcusul... si, da, poate ca nu vom ajunge sa stim sa iubim perfect pentru ca nisipul clepsidrei alearga repede dar putem sa ne asumam sa incercam sa iubim... pentru ca apoi... viata este frumoasa... in umbrele si luminile ei... viata este frumoasa datorita iubirii... abia atunci te vei numi: VIVRE...

hm...

L'oncologie.... c'est pas un monde avec de soleil et de bonbons... pas de tout.... c'est un espace pour développer l'espoir et approcher les uns les autres.... bon, tu sais tout ce qu'il y a ici n'est pas une nouveauté...

les femmes qui sont dans l'oncologie.... c'est domage! tu ne sais pas si jamais quelcun à essayer à analyser leurs situation... mais tu pourrais essayer... une fois dans ta vie... c'est domage!

une telle femme n'est que une femme qui se drogue, qui n'a aucune résponsabilité... l'une des femmes qui ne savent pas aimer... l'une des telles femmes qu'on evite.... betises!

c'est une femme qui sait sourire, qui sait que la danse est la plus belle expression de la vie... mais, bien sure que toi ne cherches que les femmes avec de belles robes, de long cheveu... a! oui! ici c'était le problème! le cheveu! l'expression de la féminité... hm... oui... c'est pas gentille à regarder une femme avec la tete nue comme un etre dangereux.... on pourrait donner un sourire à chaque femme, fille, enfant, homme qu'on rencontre chaque jour...meme si elle/il respecte les "règles" meme si no...